Ski de Tura ,Creasta Oslea (Retezat) 17.02.'09

Si plecam noi ,cei trei crai de la Hunedoara ,Raluca Lupu(Uca),Alin Ivascu(Zmeu') si subsemnatul,la ski de tura intr-o  zi de Marti(stiti voi,trei ceasuri rele,numai ca la noi s-au transformat in doisprezece )catre Campusel .Acolo ne intalnim cu inca cativa prieteni de la Salvamont,urmand sa facem impreuna cu ei vestita creasta Oslea.Zis si facut,ii dam bice la deal pana la un moment dat ,cand ne-am despartit in doua echipe: eu,Uca,Zmeu si Solomon(Bezonu),ceilalti doi,Sorin si Loli mergand mai repede.



Stiind ca avem un om cu noi din zona (Bezonu) nu ne-am facut griji in privinta traseului, care pentru noi era premiera.Purcedem noi ce purcedem si insfarsit ajungem pe minunata creasta.



Aici ,marea surpriza ...s-a lasat dintr-o data pe noi o perdea foarte deasa de ceata,cel mai distractiv a fost ca ne-a prins chiar la intersectia dintre creasta si "Piciorul"(vorba lui Bezonu) pe care trebuia noi sa coboram.




Am vazut atatea "Picioare"in ziua aceea incat nici cel mai lung miriapod nu are atatea.Intr-un final de doisprezece ore de tropait toata creasta de la N-S si E-V,am gasit si noi "Piciorul Magic" pe care trebuia defapt sa coboram.                       Cam aceasta a fost frumoasa noastra tura de schi,care planuisem ca o vom parcurge in 3-4 ore,dar vorba proverbului "Planurile de acasa nu se potrivesc cu cele din targ.                                  

Alpinism

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                           

Poze din actiunile de salvare si aplicatiile Salvamont

                                          

              

      



                                             

                                                                                                                                       

Retezat

                                                                                            
                                             
                                            
                                            

 

 

Traversarea Alpilor cu bicicleta 2007

Pornim spre Garmisch la 5 dimineata,trecem vamile fara probleme doar cu buletinu, mancam o ciorba de peşte la iesirea din Ungaria , trecem prin Austria si intram in Germania.


Ajungem in Garmisch seara mergem prin centru sa aflam pe unde se poate dormi, nu aflam prea multe si hotarim sa iesim din oras sa intrebam pe la case. Ghinion, nu ne ia nimeni doar pt o noapte, cica minim 4 nopti, am gasit in sfirsit un hotel dar era 40 de euro de persoana iar pentru asa sume preferam sa dormim in bus. Era deja foarte tirziu cind am ajuns la un Camping unde picam la somn fara prea multe discutii. E luni dimineata ne trezim devreme, nu ca nu ar fi fost indicat da nu prea mai puteam "dormi" afara ploua, langa camping un magazin Aldi de unde luam de mancare cu 20 de euro pt vreo 2 zile. . Speriati ca va fi problema cu dormitu mergem in oras la un birou de informatii turistice sa aflam pe unde se poate dormi si sa facem rezervari pe citeva zile, dar singura informatie utila a fost adresa unui magazin de biciclete care are si ghizi pt Alpi.




Ajungem la magazin si aflam ca nu e problema cu dormitu pe traseu, mai cumparam ceva piese, manusi la care primim si reducere si de aici plecam intr-un parc sa mancam si sa pregatim bicicletele deja era tarziu dar tinind cont ca nu erau prea multi km in prima zi nu era asa graba. Pe la 14 plecam din Garmisch, nu mai ploua, in sfirsit incepe avenTURA.



GPS-ul ne arata pe unde sa mergem, peisaje ca in filmele cu Heidi fetita muntilor(zice Alfi), nu avem de mers foarte mult azi un pas pe la 1300 m, doar vreo 700m diferenta de nivel. Gasim si un lac pe drum unde  facem o baie sa ne mai refacem putin,



plecam mai departe ,de pe marcaje aflam ca suntem pe un traseu care se numeste "Via Augusta" acest traseu trece pe la cateva castele si continuam drumul pe care facusem deja peste jumatate din traseul propus pentru prima zi.



Coborim din pas, trecem prin citava sate mici de munte;



nu ne simteam obositi de loc. Savuram peisajul si deodata se aude o bufnitura,  ne intoarcem sa vedem ce se intimplase; Otto a lovit un indicator si s-a taiat la ureche. L-am pansat si in scurt timp ajungm la un punct de cruce rosie din sat unde ne spun ca il vor duce la Innsbruck, la un spital sa il coase, pentru ca rana este destul de grava. Ne oprim in sat sa astepam pina avem vesti de la Otto, vom avea o zi intirziere da asta nu e o problema, speram sa-l repare pe Otto si sa nu il tina mult. Intre timp plecam sa cautam cazare, gasim destul de usor o pensiune (17 euro + mic dejun) acceptam, asa ca parcam bicicletele si mergem in camere.



Ne primeste o femeie foarte amabila si zimbitoare dar de indata ce a aflat ca suntem romani i-a mai pierit zimbetu de pe buze. Oare sa ne mai intrebam DE CE? Dupa un dus,  iesim sa bem o bere, iar apoi la somn. E prima noapte cind reusim sa ne odihnim cum trebuie.Incepem a 3-a zi de pedalat la Nauders, un sat de munte foarte frumos la o altitudine de 1500 m. Este un loc unde parcheaza multi biciclisti, daca nu am fi avut probleme am fi inceput a 2-a zi de aici.



Am plecat tarziu pentru ca l-am asteptat pe Otto si totusi am facut vre-o 80 km, am plecat de la Nassereiht continuind traseul pe "Via Augusta" traseu pe care plecasem de la inceput. Observam pe harti ca sunt 2 variante ale traseului una mai usoara pe care mergem noi si inca una care urca si coboara la diferite obiective, aceasta ne-ar fi intirziat mult dar ar fi fost mult mai frumoasa. Si asa suntem nevoiti sa cautam alte variante pentru ca intilnim multe devieri din cauza ca se lucreaza la drum sau e un mal surpat, cu ajutorul GPS-ului reusim sa revenim la traseu mai bem cite o bere in drum , nu de alta dar sa ne hidratam, facem ceva poze si prin Elvetia in care am intrat putin, apoi ne intoarcem in Austria. Ultima bucata de drum e o urcare in serpentine de vreo 400 m diferenta de nivel.



Ajungem in pas de unde coborim un km si suntem in Nauders este seara deja, case frumoase un castel si nelipsita biserica toate luminate discret.



Aici gasim usor de dormit (18 euro = mic dejun) dupa cazare, programul de seara, dus, ceva mancare si iesim la plimbare gasim repede un local unde intram sa bem o bere, dupa asta la somn.



Suntem nerabdatori sa incepem a treia zi de pedalat in care cu adevarat o sa fim in munti.Dupa un mic dejun foarte bogat (bufet suedez) impachetam si pornim. Este o ora destul de rezonabila, cu toate ca am scurtat mult din a 2-a zi avem de bagat 2300 m diferenta de nivel, vremea este foarte frumoasa, oprim sa luam ceva de mancare pentru drum si plecam mai departe. Primul obiectiv lacul Reisa , pe acest traseu am vazut mai multe motociclete si biciclete de cat masini, plecam de la lac coborim o panta abrupta si avem prima urcare aspra de 5km de asfalt, prin soare.



Dupa inca vreo 2 km de plat revenim la ruta propusa deoarece ratasem o intersectie in coborire si am facut un mic ocol. Aici un mic sat de munte unde ne refacem la o terasa, bem o bere la soare iar femeia care ne servea radea tot timpul.



Aflase de la noi pe unde vrem sa mergem si era o portiune de carat bicicletele in spate.



Plecam si dupa citeva minute de pedalat a urmt vreo 2 ore de chin.. impins biciclete si carat in spate ajungem va sa ajungem intr-un pas



de unde coborim spre Val de Uina, un superb canion, impresionant cu o poteca sapata in stinca. Se poate cobori pe bicicleta dar sfatul nostru e sa nu va riscati in locurile expuse, mai bine pe langa avind in vedere ca la mai putin de un metru se afla o vale foarte abrupta, adinca de 300m. La iesirea din canion avem parte de un delicios single track de citiva km, care se contiunua pe un drum in coborire unde simti la maneta de frana cum se consuma sabotii.

 
 
 Mergem pana la Scoul aici mancam o pizza, bem o bere ,incercam sa ne refacem stiind ca ne asteapta o urcare foarte aspra, ospatarul foarte amabil da un telefon pentru noi si ne rezerva de dormit la S Charl punctul final al zilei. Ne spune ca s-a rezolvat doar 30 de euro pe noapte isi cere scuze ca nu e la hotel ca era plin, si mai bine asa ca hotelul ar fi fost cel putin 50 de euro acceptam deoarece nu avem incotro e sigurul loc in care se poate dormi. Se face destul de tirziu cind ajungem sus 10.30 gasim si cabana noastra vedem ca este vorba de niste priciuri care le impartim cu alti biciclisti.



Un dus rapid , unii urcam in bar sa servim ceva restul la somn.



       Dimineata aflu ca nu doar eu dormisem nasol (cel mai scump si cel mai neconfortabil) dar servirea si frumusetea locului compensa tot parca ne intorsesem in timp 100 de ani dar totul era pregatit pentru biciclisti in afara de faptul ca era cel mai bogat mic dejun care am putut sa il mananc vreodata (salata de fucte de padure cu frisca, fructe su uscate si ne uscate sucuri naturale multe chestii la cara nici nu ma asteptam) avem si vremea pe ziua in curs afisata, carti despre transalpina, enrgizante pt toata lumea intr-un bidon mare, batoane energizante si multe altele.
        Aici intram in grafic de care sper sa ne si tinem pina la sfirsit, primele 2 zile in grafic erau 200 km cu peste 3000m diferenta de nivel nu stiu cum au reusit ceilalti noi am facut 3 zile si a fost destul de greu.
    A 4-a zi incepe cu o urcare frumoasa unii sunt inca obositi dupa ziua de ieri intram in ritm destul de repede apoi urmeaza o coborire ff faina pe un single track trecem pin ceva sate pe o vale mare de pe care incepe urcarea spre val Mora o vale impresionanta cu diferente de nivel din fundul vaii de 1000m urcam intr-un pas la 2300m



si pornim din nou la vale pe un drum care avea sa se transforme in cel mai frumos single track al expeditiei vad pe GPS ca trecem in Italia dar in teren nici urma de frontiera sau asa ceva suntem impinsi de niste nori de ploaie dar totusi oprim sa ne hidratam, bem cite o bere repede si plecam mai departe.



  Aflam de pe indicatoare ca suntem in parcul national Stelvio prin care intram si iesim de cateva ori in urmatoarele zile, incep sa cada si primii stropi de ploaie ne imbracam si continuam, din cauza erorii de pe GPS ne abatem de la traseu vreo 2 km pana mai consultam hartile, mancam si cate ceva de prin rucsaci ,gasim repede traseul care contiua cu o urcare de1000m diferena de nivel pe valea Verva pina intr-un pas la 2300m ,dupa care vom cobora 2000m; pornim hotarati la deal, ne cam despartim pe urcari pentru ca fiecare are alt ritm ajung in pas fac ceva poze la marmote, incep sa vina si ceilalti, era frig, ne imbracam si pornim la vale, continuam spre Grosio locul unde se termina ziua.



Era deja seara ne apropiem de Grosio vad indicatorul deja clasic pt alpi cu toate ca eram in italia (Zimmer frei bikers und moto) nu apuc bine sa opresc a si iesit proprietara , incepem negocierile ,noi ca e scump ea ca mai ieftin nu gasiti, hai ca va dau si o sticla de vin, cina inclusa in pret cu mic dejun si va spal si hainele scump dar nu puteam refuza, am mincat la cina mai mult de cat la o nunta totul a fost 38 euro de persoana dar daca mai trec pe acolo tot la ea ma opresc.



  Dupa prima noapte dormita in Italia ne ducem sa luam si micul dejun care nu e chiar suficient pt energia care o consuma un biciclist, ( daca ajungeti in Italia negociati dormitul fara mic dejun castigati vreo 8 euro si pierdeti o cafea si niste croasante cu ciocolata)

  Mancam, facem o poza cu casa si plecam ,ne asteapta 2000m diferenta de nivel de urcat dinrt-o singura bucata si cea mai inalta trecatatoare a turei, incepem ziua cu o coborire de vreo 8 km placutele de frana sunt deja amenintator de subtiri, continuam cu o urcare usoara pe o vale vreo 10 km si de aici vedem pe unde urma sa o luam niste serpentine care urca brusc cateva sute de metri, ne resimtim dupa seara precedenta continuam pe vale cand pe bicicleta cind pe linga, drumul are niste inclinatii ,de numa odihnit si fara rucsac iti vine sa pedalezi pe acolo, dupa cateva ore ajungem in pas la 2500m de aici coboram putin si incepem urcarea spre passo Gavia 2652m



cel mai inalt punct al expeditiei aici avem deja 7000m urcati din cei 10.000 care ai avem de facut, facem poze, ne hidratam la refugiu si pornim la vale avem de coborit vreo 1000m pina in Ponte di Legno unde vom dormi, ajunsi aici gasim usor de dormit, este o statiune de ski foarte frumoasa din locul unde dormim avem o priveliste deosebita :) era tarziu iesim repede sa luam ceva de mincare pina nu se inchide tot, revenim la Hostel dus, mancare mai dam o tura  prin oras dupa care hotarim sa mergem la o terasa 


 
Ne trezim, acelasi mic dejun care nu e de ajuns pentru un biciclist, mai cerem ceva unt si paine si reusim sa ne saturam. Pornim spre paso del Tonale,incepem cu urcare de dimineata, 700m diferenta de nivel tot asa pe rand ajungem sus aici in pas e o statiune de ski, suveniruri ,o bere servita de o fata din Cluj care era la lucru in vacanta.



Aici in pas este si un monument ceva de pe timpu razboiului pe linga el se vindeau o gramada de vechituri unele chiar faine da scumpe tot de prin razboi ce a mai ramas de la militari decoratii brichete ochelari si tot felu de accesorii ,plecam din pas pe dreapta vedem un ghetar impresionant pe la 3500m coborim vreo 20 de km pe o vale si din nou incepem sa urcam spre Madona di Campiglio.
 


Ne oprim sa mancam la un loc de popas pentru ca urmeaza urcare si ne vom imprastia pe vale pina ajungem sus, ajungem destul de repede sus a fost o zi usoara doar 1700m diferenta de nivel comparativ cu alte zile care aveau peste 2000m, incepem sa cautam de dormit aflam ca e cea mai scumpa statiune din zona si ca sunt doar hoteluri de 3 stele ( *** ??? :( toate costau pe la 40-50 de euro de persoana, in apropiere era si un refugiu dar nu mai erau locuri intr-un tarziu gasim si noi un hotel mai lesne 30 de euro fara mic dejun asta nu era o pierdere stiind deja cum se mananca in Italia la micu dejun. Luam camerele un dus, rapid si iesim sa cautam de mancare, gasim o piata cu produse locale deosebite brinzeturi, masline, ciuperci, carnati din tot felu de animale capre ,magar, mistret numa de marmota nu cred ca aveau, cumparam cate ceva pentru drum si mergem la un restaurant sa mai mancam si ceva cald.



Alfonso ne invita, suntem indreptati spre un restaurant rustic cu preturi bune, avem noroc mai gasim doar o masa de 5 persoane care s-a facut de 6 pana am ajuns noi la ea,in restaurant toti erau imbracati frumos ca penrtru o cina la restaurant, noi eram in tricou si pantaloni scurti da ,asta nu era o problema, ne asezam si dupa vreo 20 de minute de  rasfoit meniul nu prea reusim sa ne hotaram, nu intelegem nimic in afara de pizza, noi am fi vrut o ciorba, se gaseste un ospatar care sa ne traduca ce era prin meniu mancam bine si la somn ca urmatoarea zi ne asteapta Lacul Garda obiectivul final al turei.   



Ne trezim de dimineata bem o cafea la hotel pe terasa cu gandul sa mancam micul dejun undeva pe traseu ca doar aveam provizii, plecam de la hotel mai oprim la un magazin sa cumparam cite ceva ca amintire de aici plecam spre o cascada unde planuim sa mincam facem poze mai cerem informatii despre drum intreb un biciclist neamt care am aflat ca e insurat cu una din Romania :).



Plecam la drum  din nou pe linga lacuri frumoase cascade si in sfirsit ajungem in ultimul pas de aici aveam numai de coborat sau cel putin asa credeam noi facem poze si la vale spre Garda mai bem o bere pe drum ca doar stateam bine cu timpu, in urmatoru sat GPS-ul imi arata la stinga o urcare usoara, niste oameni ne spun ca garda e la dreapta la vale plecam la vale e prima data cand parasim trakul GPS-ului si rau am facut coboram spre Garda valea se inchide intr-un ponor mare de aici raul care credeam noi ca se varsa in lac merge pe sub pamant pina la Garda de aici avem 2 variante pina la Garda de aici avem 2 variante pe asfalt 20 km sau peste deal de urcat 700m diferenta de nivel pe poteci mancam si hotaram sa plecam pe poteci nu stiam exact ce ne asteapta sa dovedit a fi cea mai aspra urcare din taoata tura, de sus avem de coborit 100m diferenta de nivel vreo 16km problema e ca nu prea mai avem saboti de frana Cristi cu Alfi aveau frane doar pe fata eu e deja eram cu sabotii fier pe fier si frana cu piciru Dogu mai avea doar pe spate veuri care se incalzeau foarte tare si se spargea camera la fiecare 5 km.



Ajungem pe jos la Garda e seara deja ma duc sa caut ceva de dormit in timp ce restu mai repara pe la frine si pene, aflu despre un kamping si un hotel alegem kampingu aici primim 2 rulote pentru 90 de euro, facem provizii de bere sa sarbatorim victoria ne punem la o masa si depanam amintiri de pe traseu cu bune si rele concluzia e ca a fost foarte fain pe rand se duc la somn unii dintre noi, ramin cu Cristi si Dogu, eram deja in forma buna am facut o baie la piscina sa ne mai revenim si la somn era 3 dimineata.

  Ne trezim de dimineata bem o cafea la hotel pe terasa cu gindul sa mincam micul dejun undeva pe traseu ca doar aveam provizii, plecam de la hotel mai oprim la un magazin sa cumparam cite ceva ca amintire de aici plecam spre o cascada unde planuim sa mincam facem poze mai cerem informatii despre drum intreb un biciclist neamt care am aflat ca e insurat cu una din Romania :)



Plecam la drum trecem din nou pe linga lacuri frumoase cascade si in sfirsit ajungem in ultimul pas de aici aveam numai de coborat sau cel putin asa credeam noi facem poze si la vale spre Garda mai bem o bere pe drum ca doar stateam bine cu timpu, in urmatoru sat GPS-ul imi arata la stinga o urcare usoara, niste oameni ne spun ca garda e la dreapta la vale plecam la vale e prima data cand parasim trakul GPS-ului si rau am facut coboram spre Garda valea se inchide intr-un ponor mare de aici raul care credeam noi ca se varsa in lac merge pe sub pamant pina la Garda de aici avem 2 variante pina la Garda de aici avem 2 variante pe asfalt 20 km sau peste deal de urcat 700m diferenta de nivel pe poteci mancam si hotaram sa plecam pe poteci nu stiam exact ce ne asteapta sa dovedit a fi cea mai aspra urcare din taoata tura, de sus avem de coborit 100m diferenta de nivel vreo 16km problema e ca nu prea mai avem saboti de frana eu cu Alfi aveam frane doar pe fata Cristi era deja cu sabotii fier pe fier si frana cu piciru Dogu mai avea doar pe spate veuri care se incalzeau foarte tare si se spargea camera la fiecare 5 km.



Ajungem pe jos la Garda e seara deja ma duc sa caut ceva de dormit in timp ce restu mai repara pe la frine si pene, aflu despre un camping si un hotel alegem campingu aici primim 2 rulote pentru 90 de euro, facem provizii de bere sa sarbatorim victoria ne punem la o masa si depanam amintiri de pe traseu cu bune si rele concluzia e ca a fost foarte fain pe rand se duc la somn unidintre noi ramin cu Cristi si Dogu eram deja in forma buna am facut o baie la piscina sa ne mai revenim si la somn era 3 dimineata.
Pe la ora 9 trezirea mergem sa facem baie la lac. eram in Arco un sat la vreo 4 km de lac aici pe o straduta intalnim zeci de magazine cu echipament de munte incredibil la asa concurenta si preturile erau mici intram in graba prin magazine ca trebuia sa ajungem si la vreun autobuz ca sa plecam dupa microbuzu nostru, in toata agitatia reusim sa il pierdem pe Dogu l-am astteptat prin zona vreo ora am vazut ca nu apare, plecam sa cautam informatii despre bus si asteptam sa ne sune Dogu, dupa ceva cautari hotarim sa inchiriem o masina ca ar fi mai ieftin, stabilim un punct de intalnire si ne departim 3 il cauta pe dogu si 2 se duc sa inchirieze masina, mergem pe la terasele de pe faleza il cunoastem bine pe Dogu trebuie sa fie pe aici pe undeva, si asa a si fost ne intoarcem la locul de intalnire suntem toti Otto cu Cipi se duc dupa microbuz noi raminem la garda aici atmosfera ca la mare da nu ca la noi la mare mai fain am facut baie am dat niste ture pe faleza si pe seara se intorc si ceilati impachetam si mergem sa mai mincam ceva dupa care pornim spre acasa.


 
S-au strans vreo 11000m diferenta de nivel de urcat si vreo 480 km in 7 zile ne-a plouat doar vreo 15 minute am facut 2 pene, Dogu mai multe (in ultima zi de la frana) Cristi a indoit schimbatoru la o cazatura, Otto a indoit un indicator, am inceput si am terminat cu stangu dar a fost o experienta interesanta, am cheltuit mai mult de cit era planuit dar s-a meritat.